Occidentul a apus

Începând cu mileniul al III-lea, Occidentul nu mai este un factor de progres. Epoca științei, artei și spiritualității occidentale a apus. În prezent, s-a pierdut orice reper și totul a fost redus la un simplism ireal, prin care ni se spune non-stop că toate lucrurile sunt la fel:

Știința nu se mai face în mod serios, ci are mereu o „agendă”, cum spun americanii. Marile universități occidentale sunt finanțare de corporații, ca să le ofere exact răspunsurile de care au nevoie, și nu de dragul adevărului. Se crede că pentru știință e totuna dacă urmărești adevărul sau utilitatea. Dar din această goană după efecte utile și după standardizare nu pot să iasă decât oameni robotizați.

Răspândirea fără sens a tehnologiei, a smartphone-urilor și aplicațiilor pentru ele, care pune egalitate între o conversație reală și una avută pe Internet. Stările sufletești care nu pot fi transmise decât într-o întâlnire reală sunt înlocuite cu emoticoane cu expresii standardizate, care nu lasă loc de nuanțe. Totul în fața ecranului se petrece la suprafață, nu există profunzime, doar aparență.

- Pretinsa artă a timpului nostru e un mare kitsch, cu artiști care nu știu decât să șocheze (dacă mai poate fi cineva șocat în ziua de azi) sau exprimă convingeri politice. Se fac producții muzicale complet inestetice, dar pe baze așa-zis raționale, fără să se facă nicio distincție calitativă față de operele marilor compozitori. Artiștii plastici se ocupă cu bienale și abstracțiuni care rămân doar în cercul lor, pentru că nu mai pot ajunge să miște publicul larg.

– Mai trebuie să acceptăm căsătorii sau parteneriate gay, pentru că uniunea dintre un bărbat și o femeie ar fi totuna cu uniunea dintre două persoane de același sex. Mai mult, un simbol creștin (curcubeul, care atestă legământul dintre Noe și Dumnezeu) este utilizat spre a exprima acceptarea diferențelor. În realitate, membrii așa-zisei „comunități LGBT” (nu mă refer la toți homosexualii, ci doar la militanții agresivi) nu admit diferența reală dintre calitățile unei femei și cele ale unui bărbat, care dau adevăratul curcubeu al unei familii, și care pot primi, în intimitate, un copil.

Fertilizarea in vitro, tot mai răspândită, nu recunoaște o altă stare de fapt: dacă un cuplu nu poate avea copii, oricât de dureros ar fi, este mai bine să accepte această realitate. Atragerea sufletului unui copil într-un mod mecanic în trup are efecte asupra întregii sale vieți, lucru deloc discutat de medicii specialiști. Se crede că e totuna dacă un copil e conceput sau nu pe cale naturală. Un gest de iubire reală, și nu doar de iubire de sine, este mai degrabă adoptarea unui copil abandonat. Dar într-o lume a prefabricatelor, să nu ne mirăm că și copiii pot fi fabricați.

– La nivel spiritual, se pune iarăși semnul egalității între diferitele culte și religii. E ca și cum ar fi totuna dacă ești creștin sau musulman, calitățile complet diferit ale acestor religii fiind ignorate. Una este sacrificiul creștin, idealul iubirii și iertării dușmanului, și cu totul altceva este abandonarea și supunerea din islam, dar și pedepsirea cu orice preț a inamicilor, după modelul lui Mahomed.

– În cele din urmă, ideea „multiculturalismului”, un simplism absolut, care pune egalitate între toate culturile, din toate colțurile lumii. Așa-zișii multiculturaliști nu mai învață nimic despre alte culturi, în afară de obiceiurile lor culinare, în schimb se declară deschiși la minte și acceptă pe oricine. Mai mult, țările apusene nu mai cred în propria cultură creștină, bisericile fiind de mult goale, fără ca nimic să le ia locul. Occidentul nu mai crede în nimic. Este și motivul pentru care arabii care vin în Europa își afirmă cu obstinație propriile credințe, fără să întâmpine nicio rezistență culturală din partea europenilor.

Întrebarea mea este: Către acest model de societate vrem să ne îndreptăm, în care nu se mai înțelege nimic din nimic, în care orice ai face este perfect egal? Sau ar trebui să punem mâna la treabă și să creăm o adevărată societate morală și creștină, care să nu mai depindă direct de interese financiare, agende politice și standardizare culturală.