Despre reproducerea asistată medical

(Dintr-un punct de vedere despre căsătoria gay al filosofului francez Bertrand Vegely, min. 20.)

Mai întâi cred că un copil are nevoie de un tată și de o mamă. Și un copil are dreptul să știe cine este tatăl lui și cine este mama lui.

Dacă mâine vom permite nu numai „căsătoria pentru toți”, dar dacă vom permite mono-parentalitatea, ce se va întâmpla? Se va întâmpla următorul lucru care reiese dintr-un refuz al unui drept: în vederea egalității dintre cuplurile de homosexuali și cuplurile heterosexuale, copiii cuplurilor homosexuale nu vor fi precum copiii celorlalți. Unora le va fi suprimat în mod arbitrar tatăl, iar altora mama. Și cred că nu avem acest drept.

Cred că un copil va cere în mod legitim unui cuplu homosexual: „Unde este tatăl meu, și unde este mama mea?”

Și cum va reacționa dacă-i vom spune: „Mama ta este undeva prin Ucraina, am pus să fii făcut. Și asta e, dacă vrei să o vezi, va trebui să mergi în Ucraina.”

Și va întreba: „De ce? De ce alții au o mamă și eu nu am?”

Apoi vom spune: „Păi tatăl tău, nu se știe, e vorba de spermatozoizi, la un moment dat am pus să fii făcut, ești născut dintr-un tată necunoscut.”

Cred că aici este o problemă de egalitate. O problemă care se va pune, și o problemă de origine. Și când spun că e nevoie de un tată și de o mamă, cred că e nevoie efectiv de structurare, prin complementaritatea între feminin și masculin, dar și între paternitate și maternitate. La un moment dat vor fi copii care nu vor cunoaște niciodată paternitatea, și pe de altă parte maternitatea.

Cumva, cred că aici are loc un viol, un furt față de copii, față de propria lor structurare.

De asemenea, cred că intrăm în ceva periculos, dorind să punem pe același plan, mai întâi, un copil pe care îl facem, și în al doilea rând, un copil pe care îl cerem să fie făcut.

Efectiv, un copil pe care îl facem este o persoană, un copil pe care îl punem să fie făcut este o marfă.

Și aș spune, și Lionel Jospin are dreptate când spune că: „Există dreptul copilului, nu un drept la copil.”

Astăzi, cu ideea aceasta a reproducerii asistate medical (fertilizare in vitro) putem observa că nu mai există copilul ca persoană.

Ce există? – Dorința adulților de a avea un copil, și nu realitatea însăși a copilului.

Observ că viața e bine făcută, pentru că un cuplu se iubește, face un copil, copilul le este dat, este primit ca un dar, nu este un lucru pe care îl manipulăm și trambalăm.

Din păcate, în acești ultimi ani se merge către altceva. Cred că un anumit număr de cupluri heterosexuale au dat un exemplu negativ, începând să-și dorească un copil prin toate mijloacele, și cerând ajutorul științei pentru a putea ajunge la acest lucru.

Înțeleg că un anumit număr de homosexuali spun: „Nu înțeleg de ce ne-ați refuza nouă dreptul la reproducere asistată medical, câtă vreme o permiteți cuplurilor heterosexuale.” Și aceasta este o problemă colectivă, care nu privește doar homosexualitatea, ci care privește raportarea noastră la copil.

Sursa: