Despre importanța lui NU in educație

c4Deși sunt la modă tot felul de teorii despre educația copilului, multe punând accentul pe libertinism (pe care e bine să-l deosebim de libertate) voi spune totuși ceva care poate să nu fie pe placul tuturor: e sănătos, și chiar indicat, ca un copil să audă, din când în când, cuvântul NU.

Dacă privim copilul mic, vedem că el este cu totul dăruit lumii înconjurătoare și, mai ales, familiei în sânul căreia crește. El imită tot ce vede la mama, la tata, la bunici și la toți adulții pe care îi întâlnește. Astfel că el consideră bun și moral tot ce se întâmplă în preajma sa.

Mai târziu, ca adult, această dăruire se transformă în forță de interiorizare. De aceea, copilul care crește va fi capabil ulterior să judece pe cont propriu, cu atât mai mult cu cât în preajma sa a observat reguli clare.

Să luăm un exemplu din istoria religiei. La un moment dat, într-o fază de copilărie a omenirii, Dumnezeu intervine și le dă oamenilor, prin Moise, cele 10 porunci. Cele mai multe dintre acestea sunt sub forma unui imperativ: „să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui etc.”

În epoca în care au fost date cele 10 porunci, omenirea se afla cu mult mai mult sub îndrumarea divină, așa cum copilul se află sub îndrumarea părinților. Mult mai târziu, în decursul evoluției, au putut oamenii să devină maturi pentru a extrage legile morale din ei înșiși (și, până în prezent, aceștia sunt încă o minoritate).

Copilul repetă, în dezvoltarea sa, etapele deja parcurse de umanitate. De aceea regulile clare îi fac bine: „să faci aceasta, să nu faci cealaltă”. Evident, ca în orice privință, nici în privința regulilor nu e cazul să abuzăm. Excesul de NU va stârni aversiune, dar lipsa lui NU în educație va face mai târziu din copil un dependent, care nu-și va însuși capacitatea de a se înfrâna. Adică, va avea o voință slabă.

Cine încearcă să dialogheze rațional cu un copil mic, explicându-i în detaliu de ce e bine ceea ce e bine, nu va face altceva decât să îl obosească, pentru simplul motiv că rațiunea începe să se dezvolte abia în jurul vârstei de 12 ani. Deciziile trebuie să le ia părinții, fără să-l pună pe copil în permanență să aleagă după preferințe, tocmai din acest motiv. Acest tip de autoritate este de la sine înțeles și acceptat natural de către copii.

Din păcate, societatea actuală preferă libertinismul în educație, care sună „modern”, astfel că vedem tot mai mulți tineri debusolați, dependenți de cei din jur și căutând permanent pe cineva pe care să-l imite. Prea puțini stau pe picioarele lor în ceea ce privește puterea de judecată.

În acest sens, este benefic ceea ce se folosește, de pildă, în educația Waldorf: ritualul. Fie că este religios sau nu, acesta trebuie să existe pentru ca, prin intermediul voinței, să acționăm la maturizarea interioară a omului (educație pentru libertate).

Dacă i se dă copilului o sarcină de făcut, zilnic la aceeași oră, această responsabilitate va acționa formator asupra sa și îl va ajuta să se dezvolte sănătos. Zicerea dinaintea mesei sau rugăciunea la culcare acționează, de asemenea, foarte benefic pentru educarea voinței, învățându-l să înfrâneze instinctul pur (foamea, oboseala etc).

Atâta vreme cât aceste lucruri fac parte din stilul de viață al părinților, și creșterea copiilor va fi una cât se poate de bună. Dacă, pe de altă parte, părintele abuzează de interdicții, spunându-i copilului „nu fuma” cu țigara în mână, sau „nu ai voie la televizor” în timp ce el pierde serile în fața ecranului, aceste contradicții vor fi luate de copil ca o ipocrizie și nu vor avea efectul așteptat.

Mult mai bine este ca părintele să-și refuze sieși astfel de plăceri, în așa fel încât copilul să-l observe. „Îmi ajung 5 minute de uitat la televizor, nu am nevoie de mai mult.” Copilul mic, văzând acest lucru în familie, va imita instinctiv acest comportament al adultului, dezvoltând astfel o relație liberă față de obiectele tehnologice, care dau atât de frecvent dependență.

Așadar, întotdeauna este o provocare să știm să fim echilibrați în educație: când să spunem NU, ce reguli să avem, ce ritualuri să dezvoltăm cu copilul și cum să ne purtăm în preajma lui. Dacă aceste lucruri vor fi făcute cu răbdare și perseverență, fără să le schimbăm de la o zi la alta, atunci și copilul își va însuși o voință temeinică în viața de mai târziu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>