Brâncuși îl citea pe Rudolf Steiner

Constantin Brâncuși a fost născut la data de 19 februarie 1876 la Hobița, cu numai 3 zile înainte de data de nașterea medicului Ita Wegman (22 februarie 1876), care a avut un rol major în mișcarea antroposofică.

Coincidență sau nu, atât Rudolf Steiner, cât și Ita Wegman și Constantin Brâncuși, sunt născuți în luna februarie și au părăsit lumea fizică în luna martie:

Rudolf Steiner 25/27 februarie 1861 30 martie 1925
Constantin Brâncuși 19 februarie 1876 16 martie 1957
Ita Wegman 22 februarie 1876 4 martie 1943

Și mai curios de atât, Brâncuși îl citea pe Rudolf Steiner, conform autorului Vlad Ciobanu:

Oricum, noi credem că sculptorul a căutat mai puțin contactul cu filosofia occidentală de tip analitic, cu felul ei de a disecționa realitatea vie; el a părut atras, dacă este să ne raportăm la lista cărților și revistelor din biblioteca sa, mai degrabă de tot ceea ce putea să-l pună în contact cu Cuvântul viu și cu puterea lui de înfăptuire, cu primul înțeles furnizat de mirarea copilului descântat de baba Andochia. În felul acesta, prin cărțile sacre ale diferitelor vechimi, prin textele folclorice pe care și le amintea, prin cărțile compariotului său Matila Ghyca, citind din Pytagora, Rudolf Steiner (“La science occulte”, “Le mystere chretien et les Mysteres antiques”) Phabre d’Olivet (“Les vers Doree de Pithagore”), Elena Petrovna Blavatski, Ovidiu, Lin Yutang (“La sagesse de la Chine”, “Nevoia de a trăi”) și, mai ales, Schures cu “Les grands inities” și “Sanctuaires d’Orient, Egypte, Grece, Palestine” căuta confirmarea a ceea ce știa.

Dincolo de ecologia convențională și marxismul ecologic

Nu sunt împotriva ecologiei moderne. Din contră, îmi doresc mai multă conștientizare a mediului. Dar doresc în același timp și un tip de ecologie care să țină cont de calitățile spirituale ale Pământului.

asDe pildă, din punct de vedere al ecologiei convenționale, dacă plantezi o pădure în linii drepte este mai eficient și mai îngrijit, decât să pui arbori în mod dezordonat. Dar cine are o trăire sănătoasă, va simți că este altceva când te lași influențat de liniile de forță ale peisajului, că natura este mereu o artistă, și omul nu trebuie să o aducă în tiparele lui.

Așadar legile spirituale ar trebui să primeze mai ales în domeniul ecologiei. Faptul că oamenii ignoră cu totul unele principii sănătoase, încercând să facă din practicarea ecologiei o simplă conservare a mediului existent, este ceva insuficient. Sunt mulți activiști care fac campanii peste campanii, dar ies foarte rar în pădure, să se bucure de natură. Ori fără trăirea afectivă cât mai conștientă a frumuseții acesteia, protejarea naturii nu are niciun rost.

Continue reading

Occidentul a apus

Începând cu mileniul al III-lea, Occidentul nu mai este un factor de progres. Epoca științei, artei și spiritualității occidentale a apus. În prezent, s-a pierdut orice reper și totul a fost redus la un simplism ireal, prin care ni se spune non-stop că toate lucrurile sunt la fel:

Știința nu se mai face în mod serios, ci are mereu o „agendă”, cum spun americanii. Marile universități occidentale sunt finanțare de corporații, ca să le ofere exact răspunsurile de care au nevoie, și nu de dragul adevărului. Se crede că pentru știință e totuna dacă urmărești adevărul sau utilitatea. Dar din această goană după efecte utile și după standardizare nu pot să iasă decât oameni robotizați.

Răspândirea fără sens a tehnologiei, a smartphone-urilor și aplicațiilor pentru ele, care pune egalitate între o conversație reală și una avută pe Internet. Stările sufletești care nu pot fi transmise decât într-o întâlnire reală sunt înlocuite cu emoticoane cu expresii standardizate, care nu lasă loc de nuanțe. Totul în fața ecranului se petrece la suprafață, nu există profunzime, doar aparență.

Continue reading

Despre reproducerea asistată medical

(Dintr-un punct de vedere despre căsătoria gay al filosofului francez Bertrand Vegely, min. 20.)

Mai întâi cred că un copil are nevoie de un tată și de o mamă. Și un copil are dreptul să știe cine este tatăl lui și cine este mama lui.

Dacă mâine vom permite nu numai „căsătoria pentru toți”, dar dacă vom permite mono-parentalitatea, ce se va întâmpla? Se va întâmpla următorul lucru care reiese dintr-un refuz al unui drept: în vederea egalității dintre cuplurile de homosexuali și cuplurile heterosexuale, copiii cuplurilor homosexuale nu vor fi precum copiii celorlalți. Unora le va fi suprimat în mod arbitrar tatăl, iar altora mama. Și cred că nu avem acest drept.

Cred că un copil va cere în mod legitim unui cuplu homosexual: „Unde este tatăl meu, și unde este mama mea?”

Continue reading

Țăranii români, ultima ramășiță a civilizației europene

Dintr-un interviu cu Raoul Weiss, scriitor și traducător. În sfârșit, cineva care se regăsește în cultura țărănească și denunță barbaria tehnică.

Câteva citate:

Aici am găsit omenia. Occidentul de azi e reprezentantul unui proces de cel puțin 30-40 de ani de dezumanizare a societății, sub influența neo-liberalismului. Când omul e redus la o funcție de producere și consum, rămâne din el ceea ce vedem azi în Occident: un roboțel isteț, foarte eficient în urmărirea propriului interes. Un aparat destul de bine pus la punct și absolut gol din punct de vedere spiritual.

E întotdeauna aceeași poveste – omul tradițional nu înțelege logica globalizării. Și fiindcă nu o înțelege, nici nu are arme împotriva ei.

Ce am încercat eu să fac este o reîntoarcere la civilizație. Ce pe mine mă atrage cel mai mult în Ardeal este supraviețuirea – drept e, doar sub formă de rămășițe – a unei mari civilizații tărănești europene. Termenul acesta de civilizație țărănească trebuie subliniat, pentru că în România există încă, în masele urbane, ideea modernității mijlocii, prejudecata care opune civilizația și țăranul, ceea ce iarăși e o greșeală enormă. Barbaria modernă de la care eu încerc să fug a fost creată de lumea industrială – acapararea societății prin tehnică. Cei cu adevărat civilizați în Europa de azi sunt țăranii români, cei care au rămas, desigur și care au rămas și cultural țărani.

Uniunea Europeană, ca întreg, e pe moarte, e pe cale de dispariție. Cred că pentru țările periferice și nou aderate în spațiul european asta e o veste bună, pentru că pentru ele – România, Ungaria, Bulgaria – Uniunea Europeană nu a fost niciodată altceva decât o structură neo-colonială. Ce era în cadrul așa numitei fraternități socialiste, Uniunea Sovietică, e acum nucleul țărilor conducătoare în cadrul UE.

Voi chiar aţi crezut că o să fiţi egalii nemţilor sau ai francezilor? Să fim serioşi: uitaţi-vă la Ungaria: cum a mişcat în front, cum a fost amendată.

Eu nu susțin isteria anti-comunistă care e la modă în țările de est, dar comunismul e de vină în povestea asta, pentru că a obișnuit masele cu discursul acela idealist și stupid, cu un stat, cu un partid care îți vrea binele. Povestea asta e frumoasă, dar din păcate nu există. Credința în bunăvoința statelor, a țărilor și a guvernelor a supraviețuit pentru populație și iată că nu sovieticii au profitat de ea, ci frații lor din vest.

Cerul cu felinare

Acum 3-4 ani, iarna, în Munții Apuseni, am văzut cerul exact așa. Era un ger de crăpau pietrele și atmosfera atât de clară că stelele se vedeau ca niște felinare! Dacă n-aș fi văzut cu ochii mei, aș fi zis că așa ceva nu se poate.

29 septembrie – Sărbătoarea Arhangelului Mihael

mihaelÎn timpurile vechi, era cunoscut faptul că ființele conducătoare ale omenirii își au fiecare domeniul de activitate specific anumitor perioade din an. Astfel, marilor Arhangheli le reveneau câte un anotimp, în care activitatea lor se făcea simțită în mod deosebit: primăvara (Rafael), vara (Uriel), toamna (Mihael) și iarna (Gabriel).

Și la noi, tradiția ortodoxă a știut aceste lucruri și a situat sărbătoarea de Mihail și Gavril pe 8 noiembrie, la trecerea dintre toamnă și iarnă.

Continue reading

Poveste scrisă de mine

Era odată un pomișor, în care își făcuseră cuib niște coțofene, în vreme ce mai în vale locuia o familie de fazani.

Ei își duceau viața ca toate vietățile – se bucurau de fiecare zi, iar ori de câte ori vedeau câte un om, fugeau, căci putea fi vreun vânător.

Continue reading