Occidentul a apus

Începând cu mileniul al III-lea, Occidentul nu mai este un factor de progres. Epoca științei, artei și spiritualității occidentale a apus. În prezent, s-a pierdut orice reper și totul a fost redus la un simplism ireal, prin care ni se spune non-stop că toate lucrurile sunt la fel:

Știința nu se mai face în mod serios, ci are mereu o „agendă”, cum spun americanii. Marile universități occidentale sunt finanțare de corporații, ca să le ofere exact răspunsurile de care au nevoie, și nu de dragul adevărului. Se crede că pentru știință e totuna dacă urmărești adevărul sau utilitatea. Dar din această goană după efecte utile și după standardizare nu pot să iasă decât oameni robotizați.

Răspândirea fără sens a tehnologiei, a smartphone-urilor și aplicațiilor pentru ele, care pune egalitate între o conversație reală și una avută pe Internet. Stările sufletești care nu pot fi transmise decât într-o întâlnire reală sunt înlocuite cu emoticoane cu expresii standardizate, care nu lasă loc de nuanțe. Totul în fața ecranului se petrece la suprafață, nu există profunzime, doar aparență.

Continue reading

Despre reproducerea asistată medical

(Dintr-un punct de vedere despre căsătoria gay al filosofului francez Bertrand Vegely, min. 20.)

Mai întâi cred că un copil are nevoie de un tată și de o mamă. Și un copil are dreptul să știe cine este tatăl lui și cine este mama lui.

Dacă mâine vom permite nu numai „căsătoria pentru toți”, dar dacă vom permite mono-parentalitatea, ce se va întâmpla? Se va întâmpla următorul lucru care reiese dintr-un refuz al unui drept: în vederea egalității dintre cuplurile de homosexuali și cuplurile heterosexuale, copiii cuplurilor homosexuale nu vor fi precum copiii celorlalți. Unora le va fi suprimat în mod arbitrar tatăl, iar altora mama. Și cred că nu avem acest drept.

Cred că un copil va cere în mod legitim unui cuplu homosexual: „Unde este tatăl meu, și unde este mama mea?”

Continue reading